Return to site

Industria de periat ego-ul: ”selling water by the river”

(despre dezvoltarea personală la grămadă și galele de business)

Dezvoltatorii personali, câteodată numiți și ”life hackers” sunt cei care pretind că au găsit scurtătura, gaura la macaroană, că au descoperit rețeta succesului și sunt dispuși și capabili s-o împărtășească cu oricine ar vrea să mergă la seminarii gratuite (teasere presărate cu oferte și advertoriale la cărți și programe pe bani, unde ”chiar înveți”).

Aș traduce acest gen de ”hacking” prin "a-i da de capăt" sau "a găsi o scurtătură facilă". Cine pretinde că a dat de capăt vieții, dezvoltării sau înțelepciunii și că poate vinde pe bani "descoaserea" asta în rețete simple și transferabile, care încap în seminarii de weekend, în care speakerii regurgitează lecturi superficiale unei audiențe credule, are cel puțin una din 2 trăsături, care nu se exclud reciproc, ba adesea se cultivă în tandem: tupeu și ignoranță. Datorită faptului că există o piață pentru orice, unii reușesc să se mintă pe ei înșiși cum că ceea ce fac se încadrează la “educație”, când de fapt avem de a face cu încercări flagrante de a evita cu orice chip educația, prin scurtături gen "dezvoltare personală la grămadă" sau alte bazaconii cu trecere la publicul ocupat și needucat, dar flămând de "educație în 3 pași simpli și ușor de urmat pt toată lumea".

Ideea e că e simplu, de fapt: nu tre să depui efort, nu e nevoie de disciplină și de cultivarea deprinderii de a gândi cu mintea proprie. Există scurtături: mergi la un guru din ăsta să îți livreze mestecate dar nedigerate și gata, te-ai scos: ți-ai liniștit conștiința și te simți chiar tare c-ai înțeles că oricine ai fi, poți deveni om de succes, dacă "gândești pozitiv" și "investești în tine" participând la diverse chestii. Orice, numai să nu parcurgi calea toată.

Succesul garantat e mereu la orizont, iar drumul e plin de scurtături.

Hacking, nu glumă..."actori serioși, care joacă comedii serioase"(vorba lui Dostoievski)

De fapt strategia celor care prosperă din genul ăsta de "business" este tocmai vizibilitatea (vorbesc de ”profesioniștii” în domeniu, nu de amatori și aspiranți). Succesul e asociat cu vizibilitate iar vizibilitatea e definită ca succes. Ca și cum vizibilitatea ar fi criteriul suprem de validare.

Strategia celor care organizează evenimente de networking presărate cu "educație la plic” (supe instant cu aromă de orice) sau cu ”hai să te lăudăm pe banii tăi” este tocmai proiectarea unei imagini distorsionate a succesului, imagine pe care o vând prin evenimente unde participanții vor să fie văzuți, tocmai pentru a accesa asocierea cu succesul. Ceea ce nu e puțin lucru, e nevoie de talent și promovare persuasivă să faci profit din "selling water by the river". "Adaugi valoare" (în primul rând propriului buzunar), iar oamenii se simt băgați în seamă și revin. Win-win :)

Eu numesc acest domeniu de activitate ”industria de periat ego-ul”. Filosofia din lucru e: ”hai să dăm fiecăruia o diplomă de participare la seminarii în care înveți de la cei mai buni cum să ambalezi mediocru excelența.”

Există, ca în orice domeniu de activitate, mai multe ligi:

Amatorii și semi-profesioniștii: chestiile de duzină, evenimente de masă care de fapt sunt o strategie de popularizare a unor speakeri, traineri și ”căuci” care operează fie pe cont propriu, fie colaborează lăudându-se între ei și flatându-și gratuit audiența. Conținutul e motivațional, nu educațional, iar scopul este atragerea de clienți pentru sesiuni pe bani. Organizatorii investesc ei înșisi în evenimentul gratuit, cu speranța că investiția le va lărgi baza de clienți dispuși să scoată banul. Pentru unii chiar e un busiuness profitabil, uneori scalabil datorită cărților, resurselor video sau altor materiale a căror accesare e condiționată de plata unor fee-uri.

Profesioniștii: cluburi de business și organzații cu reputație, resurse și acces la oameni potenți din punct de vedere financiar. Aceste organizații prosperă din 2 surse în principal:

  • fundraising de la coprorații care în schimbul vizibilității oferă resurse financiare, logistice și relaționale
  • cotizații de la membri, care în schimbul membralității sunt invitați la evenimentele și galele organizate de clubul unde sunt membri, uneori tot pe banii lor, întrucât multe evenimente se plătesc. Pentru membri acestor cluburi apartenența la ele nu e nicidecum o povară financiară, majoritatea fiind oameni cu un anumit grad de afluență.

N.B. Când categorisesc genul acesta de evenimente și genul acesta de abordare ca fiind ”selling water by the river”, nu mă refer doar de evenimentele populare, de masă, unde oricine poate participa la evenimentul gratuit doar pe baza unei subscripții la un newsletter, ci mai ales la galele de business, cele ”invitation only”, în care sunt invitați oameni care deja au merite certe și s-au făcut remarcați în mediul de business. Mai ales galele cu un anumit grad de respectabilitate și prestanță au abordarea pe care am catalogat-o ca fiind ”selling water by the river”, întrucât se adresează unor oameni care deja sunt percepuți ca fiind de succes, oameni care însă, la nivel fundamental au aceleași nevoi ca oamenii care doar visează la succes, și anume: nevoia de validare externă, nevoia de a fi remarcați și apreciați, de a cunoaște și a fi cunoscți.

Părerea mea personală este că de multe ori toată gargara asta cu premii și diplome dăunează potențialului de dezvoltare al celor nominalizați sau premiați: li se comunică subliminal ideea că ”au ajuns”, că sunt de succes, pentru simplul fapt că au pășit pe calea către succes. Nimeni nu e preocupat să pună întrebările importante, să definească succesul dincolo de o abordare extrem de superficială. Convertirea remarcabilității într-un titlu de succes se face în mod subtil: sunt observate meritele certe pe care deja le au participanții la gale, urmează un proces de jurizare și deliberare în care meritele percepute se dau cu lustru și se gonflează pe ici pe colo să dea mai bine, după care li se ”vând înapoi” participanților sub forma unei recunoașteri formale (i.e. trofee și diplome).

Astfel, organizatorii galelor capitalizează imaginea participanților și devin ”dealeri de notorietate”, ajungând să le ”vândă înapoi” antreprenorilor, pe banii și timpul lor, ceva ce le aparține.

Smart, right?

P. S. întâlnirile cu Dolstoi și Tolstoievsky (sic!) m-au ferit de întâlnirile cu speakeri motivaționali :)

De aceea, recomand marea literatură ca alternativă la păpica mestecată și regurgitată.

A way better ”personal development” strategy.

All Posts
×

Almost done…

We just sent you an email. Please click the link in the email to confirm your subscription!

OKSubscriptions powered by Strikingly