Return to site

Satul copilăriei mele

Șimișna...

Despre satul copilăriei mele, atestat documentar încă din 1314:

"Lucrarea subliniază, cum era şi firesc, rolul important al protopopului greco-catolic Simion Petrice, ctitor de şcoală şi biserică, (1910 – 1912) militant al PNR şi participant cu credinţional la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918." 

(Ionel Penea, Ioan Pop şi Viorica Pop, ”Șimișna 700. Istorie, tradiție, destine”, Ed. Caiete Silvane, 2015)

Mai sus de bunici n-am fost curios să văd cine-mi sunt strămoșii, mai ales că ambii părinți sunt din Șimisna, iar numele Petrice nu e prea răspândit. Aflu și eu de la ziar, însă mi-a confirmat tata că protopopul greco-catolic la care se face referire era văr primar cu bunicul meu. Bunicii s-au dus la cele veșnice, însă am fost binecuvântat să am parte de înțelepciunea lor cuminte și de dragostea lor pentru care și azi sunt recunoscător.

Sunt niște amintiri legate de satul bunicilor și-al părțintilor pe care le port în mine și sunt o parte definitorie pentru identitatea mea: e satul copilăriei mele, locul în care m-am mirat cel mai mult de frumusețea lumii rurale, care pentru mine, copil născut la oraș, însemna libertate: valea, unde vara ne scăldăm și mergeam la pescuit, unde iarna ne băgam cu săniile, când era înghețată bocnă apa, pădurile, cu ciuperci, alune și fructe de pădure, de la fragi la mure, dealurile frumoase, ulițele, strada principală, unde împreună cu vecinii, prietenii de vârsta mea ne făceam veacul, "muncile" la care ne puneau bunicii și pe care pe-atunci le evitam dacă se putea, dar de care ne aducem aminte cu drag acum (la fân, cu bivolii, la sapă, la cules, după muls la oi).

Când ne jucam, aveam un teritoriu mare, nu parcuri și locuri special amenajate, ci un întreg sat, cu hotarele lui, cu o vale frumoasă, pâraie, dealuri și păduri de care ne leagă amintirile copilăriei.

Ceea ce m-a determinat să scriu câteva rânduri despre Șimișna, locul viselor și al libertății copilărești, a fost că o verișoară mai îndepărtată, acum stabilită în Franța a dat share pe FB la următorul titlu din ediția online a unui ziar sălăjean: „Şimişna 700, istorie, tradiţii, destine” 

După ce am citit articolul, m-au năpădit aminitrile și-un dor de copilărie, și o curiozitate de a afla mai multe despre protopopul greco-catolic Simion Petrice, așa că l-am sunat pe tata să-l întreb. Am aflat că terenul pe care avea casa e chiar lipit de cel pe care e ograda bunicului din partea tatălui și că ”Fântâna popii”, locul de la răspântia ulițelor unde băteam mingea și ne zbeguiam cu vecinii și prietenii de-o vârstă se cheamă așa după el.

(în articol e scris din greșeală Petricea)

All Posts
×

Almost done…

We just sent you an email. Please click the link in the email to confirm your subscription!

OKSubscriptions powered by Strikingly